15. Mă apucă groaza.Slava îmi este spulberată ca de vînt,ca un nor a trecut fericirea mea.
16. Și acum, mi se topește sufletul în mine,și m’au apucat zilele suferinței.
17. Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,durerea care mă roade nu încetează.
18. De tăria suferinței haina își pierde fața,mi se lipește de trup ca o cămașă.
19. Dumnezeu m’a aruncat în noroi,și am ajuns ca țărîna și cenușa.
20. Strig către Tine, și nu-mi răspunzi;stau în picioare, și nu mă vezi.
21. Ești fără milă împotriva mea,lupți împotriva mea cu tăria mînii Tale.
22. Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt,și mă nimicești cu suflarea furtunii.