7. Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8. tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau și stăteau în picioare.
9. Mai marii își opriau cuvîntările,și își puneau mîna la gură.
10. Glasul căpeteniilor tăcea,și li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda.
12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,și pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei.
14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta și turban.
15. Orbului îi eram ochi,și șchiopului picior.
16. Celor nenorociți le eram tată,și cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept,și-i smulgeam prada din dinți.
18. Atunci ziceam: «În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.