20. Pîntecele mamei îl uită,viermii se ospătează cu el,nimeni nu-și mai aduce aminte de el!Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
21. el, care pradă pe femeia stearpă și fără copii,el care nu face nici un bine văduvei! …
22. Și totuș, Dumnezeu prin puterea Lui lungește zilele celor sîlnici,și iată-i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viață;
23. El le dă liniște și încredere,are privirile îndreptate spre căile lor.
24. S’au ridicat; și într’o clipă nu mai sînt,cad, mor ca toți oamenii,sînt tăiați ca spicele coapte.
25. Nu este așa?Cine mă va dovedi de minciună,cine-mi va nimici cuvintele mele?“