1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis:
2. „Gîndurile mele mă silesc să răspund,și frămîntarea mea nu-mi dă pace.
3. Am auzit mustrări cari mă umplu de rușine,și din adîncul minții mele duhul mă face să răspund.
4. Nu știi tu că, de mult de tot,de cînd a fost așezat omul pe pămînt,
5. biruința celor răi a fost scurtă,și bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
6. Chiar dacă s’ar înălța pînă la ceruri,și capul i-ar ajunge pînă la nori,
7. va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui,și cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»
8. Va sbura ca un vis, și nu-l vor mai găsi;va pieri ca o vedenie de noapte.
9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi,locul în care locuia nu-l va mai zări.
10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,și mînile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții,își vor avea culcușul cu el în țărînă.
12. Dulce era răul în gura lui,îl ascundea subt limbă,