9. înverzește iarăș de mirosul apei,și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10. Dar omul cînd moare, rămîne întins;omul, cînd își dă sufletul, unde mai este?
11. Cum pier apele din lacuri,și cum seacă și se usucă rîurile,
12. așa se culcă și omul și nu se mai scoală;cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă,și nu se mai scoală din somnul lui.
13. Ah! de m’ai ascunde în locuința morților,de m’ai acoperi pînă-Ți va trece mînia,și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îțivei aduce iarăș aminte de mine!