7. Hotarul lui Manase se întindea de la Așer pînă la Micmetat, care este la răsărit de Sihem, și ducea la dreapta pînă la locuitorii din En-Tapuah.
8. Țara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe hotarul lui Manase era al fiilor lui Efraim.
9. Hotarul se pogora pînă la pîrîul Cana, la miazăzi de pîrîu. Cetățile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăților lui Manase. Hotarul lui Manase era pe partea de miazănoapte a pîrîului și ieșea la mare.
10. Ținutul dela miazăzi era al lui Efraim, cel dela miazănoapte al lui Manase, și marea le slujea ca hotar; la miazănoapte se întîlneau cu Așer și la răsărit cu Isahar.
11. Manase stăpînea în Isahar și în Așer: Bet-Șean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui, și locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei Înălțimi.
12. Fiii lui Manase n’au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăți, și Cananiții au izbutit astfel să rămînă în țara aceasta.
13. Cînd copiii lui Israel au fost destul de tari, au supus pe Cananiți la un bir, dar nu i-au izgonit.
14. Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua, și i-au zis: „Pentruce ne-ai dat de moștenire numai un sorț și numai o parte, cînd noi sîntem un popor mare la număr și Domnul ne-a binecuvîntat pînă acum?“
15. Iosua le-a zis: „Dacă sînteți un popor mare la număr, suiți-vă în pădure, și tăiați-o, ca să vă faceți loc în țara Fereziților și a Refaimiților, fiindcă muntele lui Efraim este prea strîmt pentru voi.“
16. Fiii lui Iosif au zis: „Muntele nu ne va ajunge, și toți Cananiții cari locuiesc în vale, ceice sînt la Bet-Șean și în satele lui, și cei ce sînt în valea lui Izreel au cară de fier.“
17. Iosua a zis casei lui Iosif, lui Efraim și lui Manase: „Voi sînteți un popor mare la număr, și puterea voastră este mare, nu veți avea un singur sorț.
18. Ci veți avea muntele, căci veți tăia pădurea, și ieșirile ei vor fi ale voastre, și veți izgoni pe Cananiți, cu toate carăle lor de fer și cu toată tăria lor.“