1. După aceea, Isus S’a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2. O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
3. Isus S’a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi.
4. Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?“
6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă.
7. Filip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n’ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.“
8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9. „Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sînt acestea la atîția?“
10. Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11. Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit.
12. Dupăce s’au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeți fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“
13. Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toți.
14. Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel așteptat în lume.“
15. Isus, fiindcă știa că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S’a dus iarăș la munte, numai El singur.