30. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.
31. Iudeii, cari erau cu Maria în casă și o mîngîiau, cînd au văzut-o sculîndu-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.“
32. Maria, cînd a ajuns unde era Isus, și L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.“
33. Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea și pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, și S’a tulburat.
34. Și a zis: „Unde l-ați pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei, „vino și vezi.“
35. Isus plîngea.
36. Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!“
37. Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“
38. Isus S’a înfiorat din nou în Sine, și S’a dus la mormînt. Mormîntul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră.
39. „Dați piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“
40. Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“
41. Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus, și a zis: „Tată, Îți mulțămesc că M’ai ascultat.