35. „Vreau s’o isprăvesc în Moab, zice Domnul, cu cel ce se suie pe înălțimile de jerfă, și aduce tămîie dumnezeului său.
36. De aceea îmi jălește inima ca un fluer pentru Moab, îmi jălește inima ca un fluer pentru oamenii din Chir-Heres pentrucă toate avuțiile pe cari le-au strîns, sînt perdute.
37. Căci toate capetele sînt rase, toate bărbile sînt tăiate; pe toate mînile sînt tăieturi de jale, și pe coapse saci.“
38. „Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe, sînt numai bocete, pentrucă am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preț, zice Domnul.“
39. „Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeți! Cît de rușinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de rîs și de pomină pentru toți cei ce-l înconjoară.
40. Căci așa vorbește Domnul: «Iată că vrăjmașul sboară ca vulturul, și își întinde aripile asupra Moabului!
41. Cheriiotul este luat, cetățuile sînt cucerite, și în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii.