27. Ei zic lemnului: «Tu ești tatăl meu!» Și pietrei: «Tu mi-ai dat viața!» Căci ei Îmi întorc spatele și nu se uită la Mine. Dar cînd sînt în nenorocire, zic: «Scoală-Te și scapă-ne!»
28. Unde sînt dumnezeii tăi, pe cari ți i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăți ai, atîția dumnezei ai, Iuda!»
29. «Pentruce vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși, zice Domnul.» –
30. «Degeaba v’am lovit copiii; n’au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voștri, ca un leu nimicitor.
31. O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie pentru Israel, sau o țară plină de întunerec besnă? Pentruce zice atunci poporul Meu: «Sîntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine?»
32. Își uită fata podoabele, sau mireasa brîul? Dar poporul Meu M’a uitat de zile fără număr.