1. „Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuș să Te întreb asupra orînduirilor Tale. Pentruce propășește calea celor răi, și toți mișeii trăiesc în pace?
2. I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor!
3. Totuș, Tu, Doamne, mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi, cari trebuiesc tăiate, și pregătește-i pentru ziua măcelului!
4. Pînă cînd să se jălească țara, și să se usuce iarba de pe toate cîmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: «El, (Ieremia) n’are să ne vadă sfîrșitul!“ –