3. Căci obiceiurile popoarelor sînt deșerte. Taie un lemn din pădure; mîna meșterului îl lucrează cu securea;
4. îl împodobește cu argint și aur, și ei îl țintuiesc cu cuie și ciocane, ca să nu se clatine.
5. Dumnezeii aceștia sînt ca o sperietoare de păsări într’un ogor de castraveți, și nu vorbesc; sînt duși de alții, pentrucă nu pot să meargă.“ „Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă niciun rău, și nu sînt în stare să facă niciun bine.“
6. „Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu, și mare este Numele Tău prin puterea Ta.
7. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție se cuvine teama; căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, niciunul nu este ca Tine.
8. Toți laolaltă, sînt proști și fără minte, știința idolilor nu este decît deșertăciune, e lemn!
9. Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz; meșterul și mîna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sînt de materii văpsite în albastru și în purpură, toate sînt lucrate de meșteri iscusiți. –