21. Avraam, părintele nostru, n’a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
22. Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns desăvîrșită.
23. Astfel s’a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s’a socotit ca neprihănire“; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.“
24. Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.
25. Tot așa, curva Rahav: n’a fost socotită și ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli și i-a scos afară pe altă cale?
26. După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.