17. „Așa să vorbiți lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea.
18. Frații lui au venit și s’au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui, și i-au zis: „Sîntem robii tăi.“
19. Iosif le-a zis: „Fiți fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu?
20. Voi, negreșit, v’ați gîndit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr.
21. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri.“ Și i-a mîngăiat, și le-a îmbărbătat inimile.