19. După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău,“ stăpînul lui Iosif s’a mîniat foarte tare.
20. A luat pe Iosif, și l-a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.
21. Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței.
22. Și mai marele temniței a pus subt privegherea lui pe toți întemnițații cari erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decît prin el.
23. Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.