22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sînge; ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie, și nu puneți mîna pe el.“ Căci avea de gînd să-l scape din mînile lor, și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Cînd a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au desbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță, pe care o avea pe el.
24. L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25. „Apoi au șezut să mănînce. Ridicîndu-și ochii, au văzut o ceată de Ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător și smirnă, pe cari le duceau în Egipt.
26. Atunci Iuda a zis fraților săi: „Ce vom cîștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem sîngele?
27. Veniți mai bine să-l vindem Ismaeliților, și să nu punem mîna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Și frații lui l-au ascultat.
28. La trecerea negustorilor madianiți, au tras și au scos pe Iosif afară din groapă, și l-au vîndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliților, cari l-au dus în Egipt.
29. Ruben s’a întors la groapă; și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt hainele,
30. s’a întors la frații săi, și a zis: „Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?“
31. Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sînge.
32. Au trimes tatălui lor haina cea pestriță, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.“
33. Iacov a cunoscut-o, și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!“