16. Toată bogăția, pe care a luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, este a noastră, și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu.“
17. Iacov s’a sculat, și a pus pe copiii și nevestele sale călări pe cămile.
18. Și-a luat toată turma și toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; și a plecat la tatăl său Isaac, în țara Canaan.
19. Pe cînd Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
20. și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiințat de fuga sa.
21. A fugit astfel cu tot ce avea; s’a sculat, a trecut Rîul (Eufrat), și s-a îndreptat spre muntele Galaad.
22. A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
23. Laban a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit cale de șapte zile, și l-a ajuns la muntele Galaad.
24. Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“
25. Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu frații lui, pe muntele Galaad.
26. Atunci Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentruce m’ai înșelat, și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia?
27. Pentruce ai fugit pe ascuns, m’ai înșelat, și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cîntecelor, în sunet de timpane și alăută.
28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele! Ca un nebun ai lucrat.
29. Mîna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!“