1. Șarpele era mai șiret decît toate fiarele cîmpului pe care i le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mîncați din toți pomii din grădină?“
2. Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mîncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.“
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mîncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.“
4. Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărît, că nu veți muri:
5. dar Dumnezeu știe că, în ziua cînd veți mînca din el, vi se vor deschide ochii, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele și răul“.
6. Femeia a văzut că pomul era bun de mîncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mîncat; a dat și bărbatului ei, care era lîngă ea, și bărbatul a mîncat și el.
7. Atunci li s’au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.
8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s’au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și i-a zis: „Unde ești?“
10. El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică, pentrucă eram gol, și m’am ascuns.“
11. Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănînci?“
12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lîngă mine, ea mi-a dat din pom și am mîncat.“
13. Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?“ Femeia a răspuns: „Șarpele mea amăgit, și am mîncat din pom.“
14. Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vieții tale să te tîrăști pe pîntece, și să mănînci țărînă.