27. Avraam a luat din nou cuvîntul, și a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf și cenușă.
28. Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci și cinci de oameni buni.“
29. Avraam I-a vorbit mai departe, și a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici pentru cei patruzeci.“
30. Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.“
31. Avraam a zis: „Iată, am îndrăsnit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei douăzeci.“
32. Avraam a zis: „Să nu Te mînii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.“ Și Domnul a zis: „N’o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.“
33. După ce a isprăvit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Și Avraam s’a întors la locuința lui.