2. Pămîntul era pustiu și gol; peste fața adîncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor.
3. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină.
4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric.
5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întîi.
6. Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape.“
7. Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele care sînt dedesubtul întinderii de apele care sînt deasupra întinderii. Și așa a fost.
8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua.
9. Dumnezeu a zis: „Să se strîngă la un loc apele care sînt dedesubtul cerului, și să se arate uscatul!“ Și așa a fost.
10. Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pămîntul verdeață, iarbă cu sămînță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămînța lor pe pămînt.“ Și așa a fost.
12. Pămîntul a dat verdeață, iarbă cu sămînță după soiul ei, și pomi care fac rod și care își au sămînța în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
13. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia.
14. Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii;
15. și să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pămîntul.“ Și așa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpînească ziua, și luminătorul cel mai mic ca să stăpînească noaptea; a făcut și stelele.