44. Părinții noștri aveau în pustie cortul întîlnirii, așa cum îl rînduise Celce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.
45. Și părinții noștri l-au adus, la rîndul lor, supt povățuirea lui Iosua, cînd au intrat în țara stăpînită de Neamurile, pe cari Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo pînă în zilele lui David.
46. David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Și Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.
48. Dar Cel Prea Înalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mîni omenești, cum zice proorocul:
49. «Cerul este scaunul Meu de domnie, și pămîntul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?
50. N’a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…“
51. … „Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfînt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.
52. Pe cari din prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorît pe ceice vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vîndut acum, și L-ați omorît.
53. voi, cari ați primit Legea dată prin îngeri, și n’ați păzit-o!…“
54. Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, și scrîșneau din dinți împotriva lui.
55. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfînt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu;
56. și a zis: „Iată, văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu.“
57. Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile, și s’au năpustit toți într’un gînd asupra lui.
58. L-au tîrît afară din cetate, și l-au ucis cu pietre. Marturii și-au pus hainele la picioarele unui tînăr, numit Saul.
59. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“
60. Apoi a îngenuncheat, și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ținea în seamă păcatul acesta!“ Și după aceste vorbe, a adormit.