1. În zilele acelea, cînd s’a înmulțit numărul ucenicilor, Evreii cari vorbeau grecește, cîrteau împotriva Evreilor, pentrucă văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele.
2. Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor, și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3. Deaceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați, vorbiți de bine, plini de Duhul Sfînt și înțelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta.
4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvîntului.“
5. Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6. I-au adus înaintea apostolilor, cari, după ce s-au rugat, și-au pus mînile peste ei.
7. Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim, și o mare mulțime de preoți veneau la credință.
8. Ștefan era plin de har și de putere, și făcea minuni și semne mari în norod.