10. s’o știți toți, și s’o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.
11. El este «piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.»
12. În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiți.“
13. Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s’au mirat, întrucît știau că erau oameni necărturari și de rînd; și au priceput că fuseseră cu Isus.
14. Dar fiindcă vedeau lîngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15. Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s’au sfătuit între ei,
16. și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s’a făcut o minune vădită, pe care n’o putem tăgădui.
17. Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm, și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.“
18. Și dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.
19. Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
20. căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.“
21. I-au amenințat din nou, și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
22. Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
23. După ce li s’a dat drumul, ei s’au dus la ai lor, și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrînii.
24. Cînd au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu, și au zis: „Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea și tot ce este în ele!
25. Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: «Pentruce se întărîtă neamurile, și pentruce cugetă noroadele lucruri deșerte?
26. Împărații pămîntului s’au răsculat, și domnitorii s’au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.»
27. În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s’au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu Neamurile și cu noroadele lui Israel,
28. ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta și sfatul Tău.