31. Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămînea în corabie, nu puteți fi scăpați.“
32. Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii, și au lăsat-o să cadă jos.
33. Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănînce, și a zis: „Astăzi sînt patrusprezece zile, decînd stați mereu de veghe, și n’ați luat nimic de mîncare în gură.
34. Deaceea vă rog să mîncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; și nu vi se va pierde nici un păr din cap.“
35. După ce a spus aceste vorbe, a luat pîne, a mulțămit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frînt-o, și a început să mănînce.
36. Toți s’au îmbărbătat atunci, și au luat și ei de au mîncat.
37. În corabie eram de toți: două sute șaptezeci și șase de suflete.
38. După ce s’au săturat, au ușurat corabia, aruncînd grîul în mare.
39. Cînd s’a făcut ziuă, n’au cunoscut pămîntul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărît să împingă corabia într’acolo, dacă va fi cu putință.