4. Am prigonit pînă la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei:
5. Marele preot și tot soborul bătrînilor îmi sînt martori. Am luat chiar și scrisori dela ei către frații din Damasc, unde m’am dus să aduc legați la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiți.
6. Cînd eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7. Am căzut la pămînt, și am auzit un glas, care-mi zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?»
8. «Cine ești, Doamne?» am răspuns eu. Și El mi-a zis: «Eu sînt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.“
9. Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, și s’au înfricoșat; dar n’au auzit glasul Celui ce vorbea.
10. Atunci am zis: «Ce să fac, Doamne?» «Scoală-te», mi-a răspuns Domnul, «du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.“
11. „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m’au luat de mînă, și așa am ajuns în Damasc.
12. Și a venit la mine un om, numit Anania,bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți Iudeii, cari locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.
13. El mi-a zis: «Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!» Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, și m’am uitat le el.
14. El mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, și să auzi cuvinte din gura Lui;
15. căci Îi vei fi martur, față de toți oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut și auzit.