21. Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“
22. Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“
23. Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și asvîrleau cu țărînă în văduh.
24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.
25. Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un Roman, care nu este osîndit?“
26. La auzul acestor cuvinte, sutașul s’a dus să dea de știre căpitanului, și a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetățean roman.“
27. Și cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?“ „Da“, i-a răspuns el.
28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetățenia aceasta.“ „Și eu“, a zis Pavel, „sînt chiar născut Roman.“
29. Numaidecît, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, cînd a aflat că Pavel este roman, s’a temut, pentrucă-l legase.
30. A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentruce este pîrît de Iudei, l-a deslegat, și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, și l-a pus înaintea lor.