20. și că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlați, și păzeam hainele celor ce-l omorau.“
21. Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“
22. Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“
23. Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și asvîrleau cu țărînă în văduh.
24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.
25. Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un Roman, care nu este osîndit?“
26. La auzul acestor cuvinte, sutașul s’a dus să dea de știre căpitanului, și a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetățean roman.“
27. Și cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?“ „Da“, i-a răspuns el.