14. El mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, și să auzi cuvinte din gura Lui;
15. căci Îi vei fi martur, față de toți oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut și auzit.
16. Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul, și fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului.“
17. Și mi s’a întîmplat că, după ce m’am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într’o răpire sufletească;
18. și am văzut pe Domnul care-mi zicea: «Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“
19. Și am zis: «Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine:
20. și că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlați, și păzeam hainele celor ce-l omorau.“
21. Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“
22. Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“
23. Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și asvîrleau cu țărînă în văduh.
24. Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui.
25. Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un Roman, care nu este osîndit?“
26. La auzul acestor cuvinte, sutașul s’a dus să dea de știre căpitanului, și a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetățean roman.“
27. Și cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?“ „Da“, i-a răspuns el.
28. Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetățenia aceasta.“ „Și eu“, a zis Pavel, „sînt chiar născut Roman.“