9. El ședea jos și asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s’a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit,
10. a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.“ Și el s’a sculat dintr’o săritură, și a început să umble.
11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul, și au zis în limba licaoneană: „Zeii s’au pogorît la noi în chip omenesc.“
12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mînuia cuvîntul.
13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților, și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14. Apostolii Barnaba și Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, și au strigat:
15. „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi sîntem oameni de aceeaș fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți dela aceste lucruri deșerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul și marea, și tot ce este în ele.
16. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
17. măcar că, drept vorbind, nu s’a lăsat fără mărturie, întrucît v’a făcut bine, v’a trimes ploi din cer, și timpuri roditoare, v’a dat hrană din belșug, și v’a umplut inimile de bucurie.“
18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.
19. Atunci au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște Iudei, cari au ațîțat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au tîrît afară din cetate, crezînd că a murit.
20. Cînd l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s’a sculat și a intrat în cetate.A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.
21. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, și au făcut mulți ucenici, s’au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia,
22. întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
23. Au rînduit presbiteri în fiecare Biserică, și după ce s’au rugat și au postit, i-au încredințat în mîna Domnului, în care crezuseră.