1. În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, și au vorbit în așa fel că o mare mulțime de Iudei și de Greci au crezut.
2. Dar Iudeii cari n’au crezut, au întărîtat și au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraților.
3. Totuș au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, și îngăduia să se facă semne și minuni prin mînile lor.
4. Mulțimea din cetate s’a desbinat: unii erau cu Iudeii, alții cu apostolii.
5. Neamurile și Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s’au pus în mișcare, că să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre.
6. Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta, și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur.
7. Și au propovăduit Evanghelia acolo.
8. În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată.
9. El ședea jos și asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s’a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit,
10. a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.“ Și el s’a sculat dintr’o săritură, și a început să umble.
11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul, și au zis în limba licaoneană: „Zeii s’au pogorît la noi în chip omenesc.“
12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentrucă mînuia cuvîntul.
13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților, și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14. Apostolii Barnaba și Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, și au strigat:
15. „Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi sîntem oameni de aceeaș fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți dela aceste lucruri deșerte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pămîntul și marea, și tot ce este în ele.
16. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,
17. măcar că, drept vorbind, nu s’a lăsat fără mărturie, întrucît v’a făcut bine, v’a trimes ploi din cer, și timpuri roditoare, v’a dat hrană din belșug, și v’a umplut inimile de bucurie.“
18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.