7. Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, și un ostaș cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul;
8. și, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.
9. A doua zi, cînd erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperișul casei, pela ceasul al șaselea.
10. L-a ajuns foamea, și a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14. „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“