18. și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo.
19. Și pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20. scoală-te, pogoară-te, și du-te cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimes.“
21. Petru deci s’a pogorît, și a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?“
22. Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, și să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“
23. Petru deci i-a chemat înlăuntru, și i-a găzduit.
24. A doua zi, s’a sculat, și a plecat cu ei. L-au însoțit și cîțiva frați din Iope.În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe cari-i chemase.
25. Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, și i s’a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sînt om!“
27. Și vorbind cu el, a intrat în casă, și a găsit adunați pe mulți.
28. „Știți“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29. Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’ați chemat; vă întreb dar, cu ce gînd ați trimes după mine?“
30. Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; și iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
31. și a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale.
32. Trimete dar la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îți va vorbi.“