12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14. „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“
15. Și glasul i-a zis iarăș a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.“
16. Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăș la cer.
17. Pe cînd Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
18. și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo.
19. Și pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;
20. scoală-te, pogoară-te, și du-te cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimes.“
21. Petru deci s’a pogorît, și a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?“
22. Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, și să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“
23. Petru deci i-a chemat înlăuntru, și i-a găzduit.
24. A doua zi, s’a sculat, și a plecat cu ei. L-au însoțit și cîțiva frați din Iope.În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe cari-i chemase.
25. Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, și i s’a închinat.
26. Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sînt om!“
27. Și vorbind cu el, a intrat în casă, și a găsit adunați pe mulți.
28. „Știți“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
29. Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’ați chemat; vă întreb dar, cu ce gînd ați trimes după mine?“