4. Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, și s’a îndreptat spre pragul casei, așa în cît Templul s’a umplut de nor, și curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5. Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbește,
6. Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roate, dintre heruvimi, omul acesta s’a dus și s’a așezat lîngă roate.
7. Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, și l-a pus în mînile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat, și a ieșt afară.