5. Domnul a hotărît vremea, și a zis: „Mîne, va face Domnul lucrul acesta în țară.“
6. Și Domnul a făcut așa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n’a perit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.
7. Faraon a trimes să vadă ce se întîmplase: și iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s’a împietrit, și n’a lăsat pe popor să plece.
8. Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mînile cu cenușă din cuptor, și Moise s’o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon.
9. Ea se va preface într’o țărînă, care va acoperi toată țara Egiptului; și va da naștere, în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște beșici ferbinți.“
10. Ei au luat cenușă din cuptor, și s’au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște beșici ferbinți.
11. Vrăjitorii nu s’au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți Egiptenii.“
12. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n’a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.
13. Domnul a zis lui Moise: „Scoală-te dis de dimineață, du-te înaintea lui Faraon, și spune-i: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.
14. Fiindcă, de data aceasta, am să trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pămîntul.