16. Dar te-am lăsat să rămîi în picioare, ca să vezi puterea Mea, și Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.
17. Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu, și dacă nu-l lași să plece,
18. iată, mîne, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare, cum n’a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui și pînă azi.
19. Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe cîmp. Piatra are să bată pe toți oamenii și toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; și vor peri.“
20. Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s’au temut de Cuvîntul Domnului, și-au adunat în case robii și turmele.
21. Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvîntul Domnului, și-au lăsat robii și turmele pe cîmp.
22. Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mîna spre cer; și are să bată piatra în toată țara Egiptului pe oameni, pe vite, și pe toată iarba de pe cîmp în țara Egiptului!“
23. Moise și-a întins toiagul spre cer; și Domnul a trimes tunete și piatră, de cădea foc pe pămînt. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului.
24. A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara Egiptului de cînd este el locuit de oameni.
25. Piatra a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit și toată iarba de pe cîmp, și a frînt toți copacii de pe cîmp.
26. Numai în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n’a bătut piatra,
27. Faraon a trimes să cheme pe Moise și pe Aaron, și le-a zis: „De data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu sîntem vinovați.
28. Rugați-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete și piatră; și vă voi lăsa să plecați, și nu veți mai fi opriți.“