9. În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: «Uite-l!» – pricina amîndoror părților să meargă pînă la Dumnezeu; acela, pe care-l va osîndi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
10. Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare să i-l păstreze, și dobitocul moare, își strică un mădular, sau e luat cu sila dela el, fără să fi văzut cineva,
11. să se facă un jurămînt în Numele Domnului între cele două părți; și cel ce a păstrat dobitocul, va mărturisi că n’a pus mîna pe avutul aproapelui său; stăpînul dobitocului va primi jurămîntul acesta, și celalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
12. Dar dacă dobitocul a fost furat dela el, va fi dator față de stăpînul lui să i-l înlocuiască.
13. Dacă dobitocul a fost sfășiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă, și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfășiat.