4. Sora copilului pîndea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce are să i se întîmple.
5. Fata lui Faraon s’a pogorît la rîu, să se scalde; și fetele cari o însoțeau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zărit sicriașul în mijlocul trestiilor, și a trimes pe roaba ei să-l ia.
6. L-a deschis și a văzut copilul: era un băiețaș care plîngea. I-a fost milă de el, și a zis: „Este un copil de al Evreilor!“
7. Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeile Evreilor, ca să-ți alăpteze copilul?“
8. „Du-te“, i-a răspuns fata lui Faraon. Și fata s’a dus și a chemat pe mama copilului.
9. Fata lui Faraon i-a zis: „Ia copilul acesta, alăptează-mi-l, și îți voi plăti.“ Femeia a luat copilul, și l-a alăptat.
10. Copilul a crescut, și ea l-a adus fetei lui Faraon; și el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise; „căci“, a zis ea, „l-am scos din ape.“
11. În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a ieșit pe la frații săi, și a fost martor la muncile lor grele. A văzut pe un Egiptean, care bătea pe un Evreu, unul dintre frații lui.
12. S’a uitat în toate părțile, și, văzînd că nu este nimeni, a omorît pe Egiptean și l-a ascuns în nisip.
13. A ieșit și în ziua următoare; și iată că doi Evrei se certau. A zis celui ce n’avea dreptate: „Pentru ce lovești pe semenul tău?“
14. Și omul acela a răspuns: „Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gînd să mă omori și pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?“ Moise s’a temut și a zis: „Nu mai încape îndoială că faptul este cunoscut.