21. Astfel, în toate diminețile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrană; și, cînd venea căldura soarelui, se topea.
22. În ziua a șasea, au strîns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toți fruntașii adunării au venit și au spus lui Moise lucrul acesta.
23. Și Moise le-a zis: „Domnul a poruncit așa. Mîne este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert, și păstrați pînă a doua zi dimineața tot ce va rămînea!“
24. Au lăsat-o pînă a doua zi dimineața, cum poruncise Moise; și nu s’a împuțit, și n’a făcut viermi.
25. Moise a zis: „Mîncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe cîmp.
26. Veți strînge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.“
27. În ziua a șaptea, unii din popor au ieșit să strîngă mană, și n’au găsit.
28. Atunci Domnul a zis lui Moise: „Pînă cînd aveți de gînd să nu păziți poruncile și legile Mele?
29. Vedeți că Domnul v’a dat Sabatul; de aceia vă dă în ziua a șasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămînă la locul lui, și, în ziua a șaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găsește.“
30. Și poporul s’a odihnit în ziua a șaptea.
31. Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană“. Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, și avea un gust de turtă cu miere.
32. Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmașii voștri, ca să vadă și ei pînea pe care v’am dat-o s’o mîncați în pustie, după ce v’am scos din țara Egiptului.“
33. Și Moise a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană, și așează-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmașii voștri.“
34. După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l’a pus înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat.
35. Copiii lui Israel au mîncat mană patruzeci de ani, pînă la sosirea lor într-o țară locuită; au mîncat mană pînă la sosirea lor la hotarele țării Canaanului.
36. Omerul este a zecea parte dintr’o efă.