2. Și toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron.
3. Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de n’am murit loviți de mîna Domnului în țara Egiptului, cînd ședeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.“
4. Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă ploaie pîne din ceruri. Poporul va ieși afară, și va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare, și să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5. În ziua a șasea, cînd vor pregăti ce au adus acasă, vor avea de două ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.“
6. Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astăseară, veți înțelege că Domnul este Acela, care v’a scos din țara Egiptului.
7. Și mîne dimineață, veți vedea slava Domnului; pentrucă v’a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce sîntem noi, ca să cîrtiți împotriva noastră?“
8. Moise a zis: „Domnul vă va da astăseară carne de mîncat, și mîne dimineață vă va da pîne să vă săturați, pentrucă a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-ați rostit împotriva Lui; căci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
9. Moise a zis lui Aaron: „Spune întregei adunări a copiilor lui Israel: «Apropiați-vă înaintea Domnului; căci v’a auzit cîrtirile.“
10. Și, pe cînd vorbea Aaron întregei adunări a lui Israel, s’au uitat înspre pustie, și iată că slava Domnului s’a arătat în nor.
11. Domnul, vorbind lui Moise, a zis:
12. „Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: «Între cele două seri aveți să mîncați carne, și dimineața vă veți sătura de pîne; și veți ști că Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.“
13. Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și, dimineața, s’a așezat un strat gros de rouă în jurul taberii.
14. Cînd s’a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de ghiață albă pe pămînt.
15. Copiii lui Israel s’au uitat la ea, și au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“ căci nu știau ce este. Moise le-a zis: „Este pînea, pe care v’o dă Domnul ca hrană.
16. Iată ce a poruncit Domnul: «Fiecare din voi să strîngă cît îi trebuie pentru hrană, și anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.“
17. Israeliții au făcut așa; și au strîns unii mai mult, alții mai puțin.
18. În urmă o măsurau cu omerul, și cine strînsese mai mult, n’avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai puțin, nu ducea lipsă de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrană.
19. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea pînă a doua zi dimineață.“