7. Prin mărimea măreției Tale,Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi;Îți deslănțuiești mînia,Și ea-i mistuie ca pe o trestie.
8. La suflarea nărilor Tale, s’au îngrămădit apele,S’au ridicat talazurile ca un zid,Și s’au închegat valurile în mijlocul mării.
9. Vrăjmașul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,Voi împărți prada de război;Îmi voi răzbuna pe ei,Voi scoate sabia, și-i voi nimici cu mîna mea!“
10. Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:Și marea i-a acoperit;Ca plumbul s’au afundatÎn adîncimea apelor.
11. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?Cine este ca Tine minunat în sfințenie,Bogat în fapte de laudă,Și făcător de minuni?
12. Tu Ți-ai întins mîna dreaptă:Și i-a înghițit pămîntul.
13. Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,Și ai izbăvit pe poporul acesta;Iar prin puterea Ta îl îndrepțiSpre locașul sfințeniei Tale.
14. Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura:Apucă groaza pe Filisteni,
15. Se înspăimîntă căpeteniile Edomului,Și un tremur apucă pe războinicii lui Moab;Toți locuitorii Canaanului leșină dela inimă.
16. Îi va apuca teama și spaima;Iar văzînd măreția brațului Tău,Vor sta muți ca o piatră,Pînă va trece poporul Tău, Doamne!Pînă va trecePoporul, pe care Ți l-ai răscumpărat.