11. Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?Cine este ca Tine minunat în sfințenie,Bogat în fapte de laudă,Și făcător de minuni?
12. Tu Ți-ai întins mîna dreaptă:Și i-a înghițit pămîntul.
13. Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit,Și ai izbăvit pe poporul acesta;Iar prin puterea Ta îl îndrepțiSpre locașul sfințeniei Tale.
14. Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura:Apucă groaza pe Filisteni,
15. Se înspăimîntă căpeteniile Edomului,Și un tremur apucă pe războinicii lui Moab;Toți locuitorii Canaanului leșină dela inimă.
16. Îi va apuca teama și spaima;Iar văzînd măreția brațului Tău,Vor sta muți ca o piatră,Pînă va trece poporul Tău, Doamne!Pînă va trecePoporul, pe care Ți l-ai răscumpărat.
17. Tu îi vei aduce și-i vei așeza pe muntele moștenirii Tale,În locul, pe care Ți l-ai pregătit ca locaș, Doamne,La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne!
18. Și Domnul va împărăți în veac și în veci de veci.
19. Căci caii lui Faraon, carăle și călăreții lui au intrat în mare,Și Domnul a adus peste ei apele mării;Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.“
20. Maria, proorocița, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, și toate femeile au venit după ea, cu timpane și jucînd.
21. Maria răspundea copiilor lui Israel:„Cîntați Domnului, căci Și-a arătat slava:A năpustit în mare pe cal și pe călăreț.“
22. Moise a pornit pe Israel dela marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur; și, după trei zile de mers în pustie, n’au găsit apă.
23. Au ajuns la Mara; dar n’au putut să bea apă din Mara, pentrucă era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara.
24. Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: „Ce avem să bem?“