11. Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
12. Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?“
13. Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc, și veți vedea izbăvirea, pe care v’o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată.
14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți.“
15. Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
16. Tu, ridică-ți toiagul, întinde ți mîna spre mare, și despică-o; și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
17. Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și Faraon și toată oastea lui, carăle și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea.
18. Și vor ști Egiptenii că Eu sînt Domnul cînd Faraon, carăle și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea.“
19. Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul, și a mers înapoia lor, și stîlpul de nor care mergea înaintea lor, și-a schimbat locul, și a stat înapoia lor.
20. El s’a așezat între tabăra Egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s’au apropiat una de alta.
21. Moise și-a întins mîna spre mare. Și Domnul a pus marea în mișcare printr’un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, și apele s’au despărțit în două.
22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stînga lor.