5. Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpînirea țării lor; ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul, Dumnezeul tău, dinaintea ta, și ca să împlinească astfel cuvîntul prin care Domnul S’a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.
6. Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul, Dumnezeul tău, acea țară bună ca s’o stăpînești; căci tu ești un popor tare încăpățînat.
7. Adu-ți aminte, și nu uita cum ai ațîțat mînia Domnului, Dumnezeului tău, în pustie. Din ziua cînd ai ieșit din țara Egiptului pînă la sosirea voastră în locul acesta, tot răsvrătiți împotriva Domnului ați fost!
8. La Horeb, atîta ați ațîțat mînia Domnului, încît Domnul S’a mîniat pe voi și voia să vă nimicească.
9. Cînd m’am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legămîntului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănînc pîne și fără să beau apă;
10. și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, și cuprinzînd toate cuvintele pe cari vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua cînd tot poporul era adunat.
11. După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legămîntului.
12. Domnul mi-a zis atunci: „Scoală-te și pogoară-te în grabă de aici; căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s’a stricat. S’au abătut curînd dela calea pe care le-am arătat-o; și-au făcut un chip turnat.“
13. Domnul mi-a zis: „Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpățînat.
14. Lasă-mă să-i nimicesc și să le șterg numele de subt ceruri; iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decît poporul acesta.“
15. M’am întors și m’am pogorît de pe munte care era tot numai foc, cu cele două table ale legămîntului în amîndouă mînile mele.
16. M’am uitat, și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curînd dela calea pe care v’o arătase Domnul.
17. Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mînile mele, și le-am sfărîmat subt ochii voștri.
18. M’am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănînc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe cari le săvîrșiserăți, făcînd ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mîniați.
19. Căci mă îngrozisem la vederea mîniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, pînă acolo încît voia să vă nimicească. Dar Domnul m’a ascultat și de data aceasta.