8. Cînd Cel Prea Înalt a dat o moștenire neamurilor,Cînd a despărțit pe copiii oamenilor,A pus hotare popoarelor,După numărul copiilor lui Israel,
9. Căci partea Domnului, este poporul Lui,Iacov este partea Lui de moștenire.
10. El l-a găsit într’un ținut pustiu,Într’o singurătate plină de urlete înfricoșate;L-a înconjurat, l-a îngrijit,Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11. Ca vulturul care își scutură cuibul,Sboară deasupra puilor,Își întinde aripile, îi ia,Și-i poartă pe penele lui:
12. Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13. L-a suit pe înălțimile țării,Și Israel a mîncat roadele cîmpului,I-a dat să sugă miere din stîncă,Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
14. Untul dela vaci și laptele oilor,Cu grăsimea mieilor,A berbecilor din Basan și a țapilor,Cu grăsimea grîului,Și ai băut vinul, sîngele strugurelui.
15. Israel s’a îngrășat, și a asvîrlit din picior;– Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! –Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
16. L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,L-au mîniat prin urîciuni;
17. Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,Unor dumnezei pe cari nu-i cunoșteau,Dumnezei noi, veniți de curînd,De cari nu se temuseră părinții voștri.
18. Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,Și ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit.
19. Domnul a văzut lucrul acesta, și S’a mîniat,S’a supărat pe fiii și fiicele Lui.
20. El a zis: „Îmi voi ascunde Fața de ei,Și voi vedea care le va fi sfîrșitul,Căci sînt un neam stricat,Sînt niște copii necredincioși.
21. Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,M’au mîniat prin idolii lor deșerți;Și Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere.
22. Căci focul mîniei Mele s’a aprins,Și va arde pînă în fundul locuinței morților,Va nimici pămîntul și roadele lui,Va arde temeliile munților.