8. Cînd Cel Prea Înalt a dat o moștenire neamurilor,Cînd a despărțit pe copiii oamenilor,A pus hotare popoarelor,După numărul copiilor lui Israel,
9. Căci partea Domnului, este poporul Lui,Iacov este partea Lui de moștenire.
10. El l-a găsit într’un ținut pustiu,Într’o singurătate plină de urlete înfricoșate;L-a înconjurat, l-a îngrijit,Și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.
11. Ca vulturul care își scutură cuibul,Sboară deasupra puilor,Își întinde aripile, îi ia,Și-i poartă pe penele lui:
12. Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13. L-a suit pe înălțimile țării,Și Israel a mîncat roadele cîmpului,I-a dat să sugă miere din stîncă,Untdelemnul care iese din stînca cea mai tare,
14. Untul dela vaci și laptele oilor,Cu grăsimea mieilor,A berbecilor din Basan și a țapilor,Cu grăsimea grîului,Și ai băut vinul, sîngele strugurelui.
15. Israel s’a îngrășat, și a asvîrlit din picior;– Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! –Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui,A nesocotit Sînca mîntuirii lui,
16. L-au întărîtat la gelozie prin dumnezei străini,L-au mîniat prin urîciuni;
17. Au adus jertfe dracilor, unor idoli cari nu sînt dumnezei,Unor dumnezei pe cari nu-i cunoșteau,Dumnezei noi, veniți de curînd,De cari nu se temuseră părinții voștri.
18. Ai părăsit Stînca cea care te-a născut,Și ai uitat pe Dumnezeul,care te-a întocmit.
19. Domnul a văzut lucrul acesta, și S’a mîniat,S’a supărat pe fiii și fiicele Lui.
20. El a zis: „Îmi voi ascunde Fața de ei,Și voi vedea care le va fi sfîrșitul,Căci sînt un neam stricat,Sînt niște copii necredincioși.
21. Mi-au întărîtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,M’au mîniat prin idolii lor deșerți;Și Eu îi voi întărîta la gelozie printr’un popor care nu este un popor.Îi voi mînia printr’un neam fără pricepere.