17. Au adus o piatră, și au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui și cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
18. Împăratul s’a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănînce, nu i s’a adus nicio țiitoare, și n’a putut să doarmă.
19. În revărsatul zorilor, însă, împăratul s’a sculat și s’a dus în grabă la groapa cu lei.
20. Și apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, și a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te scape de lei?“
21. Și Daniel a zis împăratului: „Vecinic să trăiești, împărate!
22. Dumnezeul meu a trimes pe îngerul Său și a închis gura leilor, cari nu mi-au făcut niciun rău, pentrucă am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, n’am făcut nimic rău!“