7. Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, și i-l vom tălmăci!“
8. Împăratul a luat iarăș cuvîntul și a zis: „Văd, cu adevărat, că voiți să cîștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte.
9. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeaș soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți ca să-mi spuneți minciuni și neadevăruri, pînă se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sînteți în stare să mi-l și tîlcuiți!“
10. Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pămînt, care să poată spune ce cere împăratul; deaceea niciodată niciun împărat, oricît de mare și puternic ar fi fost, n’a cerut așa ceva dela niciun vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu!
11. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!“
12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s’a mîniat, și s’a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului.
13. Hotărîrea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorîți, și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui, ca să-i piardă.
14. Atunci Daniel a vorbit cu minte și cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieșise să omoare pe înțelepții Babilonului.
15. A luat cuvîntul și a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentruce a dat împăratul o poruncă atît de aspră?“ Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile.
16. Și Daniel s’a dus la împărat, și l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tîlcuirea.
17. Apoi Daniel s’a dus în casa lui, și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi Hanania, Mișael și Azaria,
18. rugîndu-i să ceară îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel și tovarășii săi odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului.
19. După aceea i s’a descoperit lui Daniel taina într’o vedenie în timpul nopții. Și Daniel a binecuvîntat pe Dumnezeul cerurilor.