22. El descopere ce este adînc și ascuns; El știe ce este în întunerec și la El locuiește lumina.
23. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere, și mi-ai făcut cunoscut ce Ți-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!“.
24. După aceea, Daniel s’a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înțelepții Babilonului; s’a dus, și i-a vorbit așa: „Nu pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului, și voi da împăratului tîlcuirea!“
25. Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, și i-a vorbit așa: „Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tîlcuirea!“
26. Împăratul a luat cuvîntul și a zis lui Daniel, care se numea Beltșațar: „Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tîlcuirea lui?“
27. Daniel a răspuns înaintea împăratului, și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sînt în stare s’o descopere împăratului.
28. Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descopere tainele, și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întîmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul tău și vedeniile pe cari le-ai avut în patul tău.
29. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gînduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; și Celce descopere tainele ți-a făcut cunoscut ce se va întîmpla.
30. Însă dacă mi s’a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înțelepciune mai mare decît a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tîlcuirea ei, și să afli ce-ți dorește inima să știi.
31. Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, și de o strălucire nemai pomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare.
32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pîntecele și coapsele îi erau de aramă;
33. fluierele picioarele, de fer; picioarele, parte de fer, și parte de lut.
34. Tu te uitai la el, și s’a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîni, a izbit picioarele de fer și de lut ale chipului, și le-a făcut bucăți.
35. Atunci ferul, lutul, arama, argintul și aurul s’au sfărîmat împreună și s’au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul, și nici urmă nu s’a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul, s’a făcut un munte mare, și a umplut tot pămîntul.
36. Iată visul. Acum îi vom spune și tîlcuirea înaintea împăratului.
37. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă.