Cîntarea Cîntărilor 2:4-12 Versiunea Dumitru Cornilescu (VDC)

4. El m’a dus în casa de ospăț,și dragostea era steagul fluturat peste mine.

5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere,căci sînt bolnavă de dragostea lui.

6. Să-și pună mîna stîngă supt capul meu,și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –

7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului,pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp:nu stîrniți, nu treziți dragostea,pînă nu vine ea! –

8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine,sărind peste munți, săltînd pe dealuri.

9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică.Iată-l că este după zidul nostru,se uită pe fereastră,privește printre zăbrele.

10. Prea iubitul meu vorbește și-mi zice:Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!

11. Căci iată că a trecut iarna;a încetat ploaia, și s’a dus.

12. Se arată florile pe cîmp,a venit vremea cîntării,și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

Cîntarea Cîntărilor 2